Tubular Bells

Este albumul de debut a lui Mike Oldfield în același timp și primul album înregistrat de Virgin Records. S-a menținut în topurile britanice mai bine de cinci ani atingând locul 1 după un an de la intrarea în topuri, pentru o săptămană luând locul celui de-al doilea album al său, Hergest Ridge. S-a vândut în mai mult de două milioane de copii în Marea Britanie și peste 15 milioane în toată lumea. Mike a luat discul de aur în Statele Unite și a primit premiul Grammy în 1975 pentru cea mai bună compoziție instrumentală. Tema de deschidere din prima parte a albumului a fost folosită în coloana sonoră a filmului Exorcistul din 1973. Tubular Bells Part Two conține la final o compoziție tradițională, The Sailor's Hornpipe, aranjată de Mike. Albumul a fost relansat în 1983 în format CD iar în 2000 în versiune remasterizată. În 2008, când contractul semnat pe 35 de ani cu Virgin Records s-a încheiat, drepturile asupra compozițiilor i-au revenit lui Mike și au fost transferate la Mercury Records. Astfel albumele sale lansate de Virgin au fost relansate începând din 8 iunie 2009 de Mercury. Tubular Bells a fost relansat în patru variante, ediția in format vinil cu mixajul original, ediția în format CD cu noul mixaj creat de Mike în martie 2009, ediția Deluxe în dublu CD cu noul mixaj respectiv mixajul original plus un DVD cu mixajul surround 5.1 și o înregistrare video și ediția Ultimate care față de varianta Deluxe conține și discul vinil și un CD bonus cu piese demo, postere și o broșură de 60 de pagini. Versiunea Mercury include și piesele Mike Oldfield's Single de pe discul single cu același nume lansat în 1974 și varianta originală Sailor's Hornpipe înregistrată împreună cu Vivian Stanshall. Tot cu această ocazie a fost lansată și compilația The Collection care conține CD-ul cu noul mixaj și un CD cu piese lansate între anii 1974-1983. Coperta albumului a fost creată de Trevor Key.

Hergest Ridge

Al doilea album Mike Oldfield poartă numele unui deal dintre Herefordshire (Anglia) și Powys (Țara Galilor), aflat în apropierea locuinței în care Mike s-a retras după succesul primului său album. A ajuns direct pe locul 1 în topurile britanice unde a rămas trei săptămâni fiind detronat de Tubular Bells. Albumul a fost remixat în format stereo quadrofonic pentru colecția Boxed din 1976, această versiune fiind aleasă pentru aparițiile ulterioare ale albumului pe vinil, casetă și CD. Ca și în cazul Tubular Bells există și o versiune orchestrată Hergest Ridge, aceasta însă nu a apărut ca un album oficial. Hergest Ridge a fost relansat în 1984 în format CD, în 2000 în versiune remasterizată iar în iunie 2010 a fost relansat de Mercury în patru variante, ediția in format vinil cu mixajul original, ediția în format CD cu noul mixaj creat de Mike în 2010, ediția Deluxe în dublu CD cu noul mixaj respectiv mixajul original plus un DVD cu mixajul surround 5.1 și ediția Limited semnată de Mike, care față de varianta Deluxe conține și discul vinil și broșura Walking The Hergest Ridge. Versiunea Mercury include și piesele Spanish Tune de pe discul single Hergest Ridge din 1974, In Dulci Jubilo (For Maureen) de pe discul single Don Alfonso din 1975 și variantele demo ale celor două părți ale albumului original. Coperta albumului original a fost creată de Trevor Key, coperta din 2010 de Daryl Easlea și Phil Smee.

Ommadawn

Ommadawn este unul dintre primele albume word music de succes din Europa. Conține influențe celtice și africane. Cuvântul "ommadawn" provine din cuvântul "amadán" din limba irlandeză, care înseamnă idiot sau prost. Ca și Tubular Bells și Hergest Ridge, Ommadawn este împărțit în două părți plus o compoziție vocală scrisă de Mike Oldfield și William Murray intitulată On Horseback. Ommadawn a fost relansat în 1986 în format CD, în 2000 în versiune remasterizată iar în iunie 2010 a fost relansat de Mercury în trei variante, ediția in format vinil cu mixajul original, ediția în format CD cu noul mixaj creat de Mike în 2010 și ediția Deluxe în dublu CD cu noul mixaj respectiv mixajul original plus un DVD cu mixajul surround 5.1 și două înregistrari video. Versiunea Mercury include și piesele In Dulci Jubilo de pe discul single cu același nume din 1975, Portsmouth și Argiers de pe discul single Portsmouth din 1976, First Excursion de pe discul single The William Tell Overture din 1976, toate patru apărând și pe colecția Boxed din 1976, și varianta demo a părții întâi. Coperta albumului a fost creată de David Bailey.

Incantations

Incantations a apărut la început ca un dublu album în format vinil iar apoi pe un singur album în format CD, având cea mai lungă durată dintre toate albumele lui Mike Oldfield. Ideea albumului a plecat de la piesa First Excursion, o colaborare între Oldfield și Bedford. Versurile din partea a doua și a patra fac parte din poemele The Song Of Hiawatha de Longfellow și, respectiv, Hymn To Diana de Ben Johnson, cunoscut și sub numele Ode To Cynthia. Incantations a fost relansat în 1985 în format CD, în 2000 în versiune remasterizată iar în iulie 2011 a fost relansat de Mercury în trei variante, ediția în format vinil care include mixajul original remasterizat în 2011, ediția în format CD cu mixajul original remasterizat și ediția Deluxe în dublu CD cu mixajul original remasterizat respectiv un disc cu piese rare mixate în 2011 plus un DVD cu mixajul surround 5.1 al discului doi și înregistrări video. Versiunea Mercury include și piesele Diana, Hiawatha și Canon For Two Vibraphones, extrase de pe albumul original, Northumbrianand și Piano Improvisation, din timpul sesiunilor de înregistrare a albumului, Diana - Desiderata, un mixaj al piesei Diana cu versuri din poemul Desiderata, William Tell Overture de pe discul single cu același nume din 1977, Cuckoo Song și Pipe Tune de pe discul single Cuckoo Song din 1977, Wrekorder Wrondo de pe discul single Take Four din 1978 și Guilty, atât de pe discul single cât și de pe discul maxi-single din 1979. Coperta albumului original a fost creată de Trevor Key, coperta din 2011 de Phil Smee după o fotografie de Sús Camps.

Exposed

Exposed este un album înregistrat în urma turneului susținut în Spania, Germania, Belgia, Olanda și Anglia în martie și aprilie 1979. O mare parte a albumului conține înregistrări din concertul de la Haga. Exposed este singurul album din concert Mike Oldfield. A fost relansat în 1986 în format CD, în 2000 în versiune remasterizată iar în 2016 a fost relansat de Mercury în ediție remasterizată în format vinil. Coperta albumului a fost creată de Pearce Marchbank, aceasta având câteva diferențe între versiunile vinil și CD.

Platinum

Înregistrat între anii 1978 și 1979 cu titlul inițial Airborne, albumul Platinum a fost lansat în 1979. Primele 30.000 de copii includeau o piesă intitulată Sally, scrisă de Mike Oldfield și Nico Ramsden, dar din cauza unor probleme cu casa de discuri a fost ulterior înlocuită cu Into Wonderland. Cu toate acestea, pe coperta albumului s-a păstrat titlul Sally chiar și pe edițiile ulterioare, excepție făcând Airborn, album din 1980 creat exclusiv pentru Statele Unite și Canada, țări în care Platinum nu a fost lansat. Airborn este o versiune modificată a albumului Platinum, diferențele fiind piesa Guilty în locul piesei Woodhenge și două piese în plus, prima parte din Tubular Bells înregistrată în concertul din 1979 la Birmingham și extrase din Incantations, atât de pe albumul de studio cât și de pe albumul Exposed. Pe compozițiile Into Wonderland și I Got Rhythm partea vocală este interpretată de Wendy Roberts. Platinum a fost relansat în 1984 în format CD, în 2000 în versiune remasterizată iar în iulie 2012 a fost relansat de Mercury în trei variante, ediția în format vinil care include mixajul original remasterizat de Mike în 2012, ediția în format CD care include mixajul original remasterizat și ediția Deluxe în dublu CD cu mixajul original remasterizat respectiv un nou disc cu înregistrări din concertul susținut în 28 mai 1980 la Arena Wembley din Londra. Versiunea Mercury include și piesele Platinum, o înregistrare dintr-o sesiune de studio, North Star, un mixaj din 2012 și Blue Peter de pe discul single cu același nume din 1979. Coperta albumului Platinum a fost creată de Trevor Key, coperta albumului Airborn a fost creată de Ian Emes.

QE2

QE2 a fost numit după cel mai mare transatlantic din acea vreme RMS Queen Elizabeth 2. Albumul conține șapte piese compuse de Oldfield și două preluări după ABBA și The Shadows, Arrival respectiv Wonderful Land. QE2 este primul album realizat în colaborare cu Maggie Reilly. Piesa din final a discului original a fost scrisă pentru Molly, fiica lui Mike, născută în 1979. Albumul a ajuns pe primul loc în topurile germane. QE2 a fost relansat în 1984 în format CD, în 2000 în versiune remasterizată iar în iulie 2012 a fost relansat de Mercury în trei variante, ediția în format vinil care include mixajul original remasterizat de Mike în 2012, ediția în format CD care include mixajul original remasterizat și ediția Deluxe în dublu CD cu mixajul original remasterizat respectiv un nou disc cu înregistrări din concertul susținut în 1 aprilie 1981 la Grugahalle în Essen. Versiunea Mercury include și piesele Polka, de pe discul single Arrival din 1980, Wonderful Land, de pe discul single Sheba din 1980 și Shiva, un mixaj din 2012 al piesei Sheba.

Five Miles Out

Five Miles Out este albumul lui Mike Oldfield care se apropie cel mai mult de stilul rock progresiv. Piesele Family Man și Five Miles Out au fost extrase pe single. În 1983 Hall & Oates au înregistrat o versiune a piesei Family Man care a ajuns pe locul 8 în topurile din Statele Unite. Alături de vocea solistei scoțiene Maggie Reilly pe album se poate auzi și vocea lui Mike. Five Miles Out a fost relansat în 1983 în format CD, în 2000 în versiune remasterizată iar în septembrie 2013 a fost relansat de Mercury în trei variante, ediția în format vinil care include mixajul original remasterizat de Mike în 2013, ediția în format CD care include mixajul original remasterizat și ediția Deluxe în dublu CD cu mixajul original remasterizat respectiv un nou disc cu înregistrări din concertul susținut în 6 decembrie 1982 la Sporthalle în Köln plus un DVD cu mixajul surround 5.1 al albumului și înregistrări video. Versiunea Mercury include și piesele Waldberg (The Peak) de pe discul single Mistake din 1982 și versiunea demo a piesei care dă titlul albumului. Coperta albumului a fost creată de Mike Oldfield după o pictură de Gerald Coulson.

Crises

Crises a avut ca sursă de inspirație pictura realizată de Terry Ilott, Sea Of Crises, care se regăsește și pe coperta albumului. Piesele In High Places, o colaborare cu Jon Anderson, Moonlight Shadow, interpretată de Maggie Reilly și Shadow On The Wall, interpretată de Roger Chapman, au fost extrase pe single. Versiunea lansată în America de Nord conține și piesa Mistake apărută ca single în 1982. Crises a fost relansat în 2000 în versiune remasterizată iar în septembrie 2013 a fost relansat de Mercury în patru variante, ediția în format vinil care include mixajul original remasterizat de Mike în 2013, ediția în format CD care include mixajul original remasterizat, ediția Deluxe în dublu CD cu mixajul original remasterizat respectiv un nou disc cu înregistrări din concertul susținut în 22 iulie 1983 la Arena Wembley din Londra și ediția aniversară 30th Anniversary Box Set care față de ediția Deluxe conține un dublu CD cu înregistrări de pe Wembley plus un dublu DVD, unul cu înregistrări din concert iar al doilea cu mixajul surround 5.1 al albumului. Versiunea Mercury include și piesele Mistake de pe discul single cu același nume din 1982, Crime Of Passion și Jungle Gardenia de pe discul single de 12" Crime Of Passion din 1984, Moonlight Shadow de pe discul single cu același nume din 1983, Shadow On The Wall de pe discul single cu același nume din 1983 și versiunile acustice ale pieselor Moonlight Shadow și Shadow On The Wall.

Discovery

Albumul Discovery a fost înregistrat în Elveția în studioul aranjat de Mike într-o casă lângă lacul Geneva în munții Alpi. Mike a fost acompaniat de Simon Phillips și Morris Pert la partea instrumentală, iar Barry Palmer și Maggie Reilly la partea vocală. Piesele To France, interpretată de Maggie Reilly și Tricks Of The Light, interpretată de Maggie Reilly și Barry Palmer au fost extrase pe single. To France apare și pe albumul Elena, înregistrat de Maggie Reilly în 1996. Discovery a fost relansat în 2000 în versiune remasterizată iar în ianuarie 2016 a fost relansat de Mercury în trei variante, ediția în format vinil care include mixajul original remasterizat de Mike în 2016, ediția în format CD care include mixajul original remasterizat și ediția Deluxe în dublu CD cu mixajul original remasterizat respectiv un nou disc cu titlul The 1984 Suite plus un DVD cu mixajul surround 5.1 al discului The 1984 Suite și înregistrări video. Versiunea Mercuri include și piesele To France, In The Pool și Bones de pe discul single de 12" To France din 1984 și Afghan și Tricks Of The Light (Instrumental) de pe discul single 12" Tricks Of The Light din 1984. Discul The 1984 Suite conține noi mixaje ale pieselor de pe albumul original, piesa The Royal Mile este un mixaj al piesei Afghan iar Zombies este un mixaj al piesei Poison Arrows cu vocea robotizată a lui Stephen Hawking. Coperta albumului a fost creată de Dan Kramer.

The Killing Fields Original Film Soundtrack

The Killing Fields este coloana sonoră a filmului cu același nume din 1984 regizat de Roland Joffé. Cu toate că muzica sa a fost folosită și în filmele The Exorcist și The Space Movie, The Killing Fields este primul album compus de Mike Oldfield special pentru un film. Filmul prezintă povestea a doi jurnaliști în Cambodgia în perioada genocidului săvârșit de regimul comunist al khmerilor roșii conduși de Pol Pot. Piesa Étude, scrisă de compozitorul spaniol Francisco Tárrega, a fost extrasă pe single. Albumul a fost relansat de Mercury în ediție remasterizată în 2016 în format vinil și CD, variantă care include și piesele Evacuation și Étude de pe discul single Étude din 1984. Coperta albumului a fost creată de Chris Morton (C-More-Tone).

Islands

Albumul Islands a fost lansat în 1987 în Marea Britanie și în Statele Unite. Versiunea vinil nu include piesa When The Night's On Fire, interpretată de Anita Hegerland iar cele două părți ale piesei The Wind Chimes apar separat. Piesa When The Night's On Fire nu este inclusă nici pe varianta CD apărută în Statele Unite. Piesa care dă titlul albumului, interpretată de Bonnie Tyler și compozițiile Flying Start, interpretată de Kevin Ayers, Magic Touch, interpretată de Jim Price pe versiunea europeană și Max Bacon pe versiunea americană și The Time Has Come, interpretată de Anita Hegerland, au fost extrase pe single. North Point este interpretată de Anita Hegerland. Islands fost relansat în 2000 în versiune remasterizată. Coperta albumului a fost creată de Icon London și Mike Oldfield pentru versiunea europeană iar de Douglas Brian Martin pentru versiunea americană.

Earth Moving

Earth Moving este primul album Mike Oldfield care nu conține nici o piesă instrumentală. Este perioada de declin a relației dintre Oldfield și Virgin, cu care Mike a semnat un acord pentru 13 albume de studio. Compozițiile instrumentale nu erau pe placul lui Richard Branson care dorea ca Mike să scrie muzică mai comercială. Piesele Holy, interpretată de Adrian Belew, Innocent, interpretată de Anita Hegerland și Earth Moving, interpretată de Nikki „B” Bentley, au fost extrase pe single. Hostage este interpretată de Max Bacon, Far Country este interpretată de Mark Willliamson, Runaway Son și See The Light sunt interpretate de Chris Thompson, iar Blue Night este interpretată de Maggie Reilly. Nothing But, interpretată de Carol Kenyon și Bridge To Paradise, interpretată de Max Bacon apar ca o singură piesă. Earth Moving fost relansat în 2000 în versiune remasterizată. Coperta albumului a fost creată de Nexus, aceasta având câteva diferențe între versiunile vinil și CD.

Amarok

Amarok a fost compus inițial ca o continuare a albumului Ommadawn, o dorință a lui Mike încă din 1976. Majoritatea muzicienilor care au contribuit la Ommadawn au fost invitați să participe și la înregistrările pentru Amarok. Numele albumului nu are un anumit înțeles, poate fi interpretat ca „am a rock”, poziția lui Mike față de cei de la Virgin care vroiau o muzică mai comercială, sau cu unele cuvinte din limba scoțiană cum ar fi „happy” ce se poate auzi de câteva ori de-a lungul albumului. Branson a încercat să-l convingă pe Mike să schimbe numele albumului în Tubular Bells 2. Cu toate că Mike era decis să înregistreze un nou album Tubular Bells, nu a vrut acest lucru până când contractul cu Virgin nu era încheiat. Relația tensionată cu Branson l-a făcut pe Mike să înregistreze albumul într-o singură piesă de 60 de minute cu schimbări frecvente de ritm pentru a face dificilă promovarea la radio și prin single-uri. Amarok fost relansat în 2000 în versiune remasterizată. Coperta albumului a fost creată de William Murray.

Heaven's Open

Lansat sub numele Michael Oldfield, Heaven's Open este ultimul album înregistrat la Virgin Records. Pe coperta albumului chiar și numele producătorului este schimbat, el fiind trecut Thom Newman. Heaven's Open este singurul album pe care toate piesele sunt interpretate vocal de Mike Oldfield, acompaniat coral the o serie de artiști. Compozițiile Make Make și Heaven's Open au fost extrase pe single. Albumul fost relansat în 2000 în versiune remasterizată. Coperta albumului a fost creată de Icon London.

Tubular Bells II

Tubular Bells II este o continuare a albumului de succes din 1973, temele de pe albumul original fiind recompuse și înregistrate la alte instrumente. Albumul a fost lansat de Warner Music, casa de discuri cu care Mike a semnat un nou contract după despărțirea de Virgin. Piesele Sentinel, care poartă numele unei nuvele scrise de Arthur C. Clarke, The Bell și Tattoo au fost extrase pe single. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003. Coperta albumului a fost creată de Trevor Key.

The Songs Of Distant Earth

The Songs Of Distant Earth are la bază romanul cu același nume al scriitorului Arthur C. Clarke. Mike a primit permisiunea de a folosi numele romanului chiar de la Clarke în timpul vizitei facute scriitorului în casa sa din Sri Lanka. Pe prima piesă se poate auzi astronautul Bill Anders care citește din Geneză cu ocazia misiunii Apollo 8 din 1968. Pe piesele Supernova și Only Time Will Tell s-au folosit sunete și voci din serialele originale Star Trek respectiv Lost In Space. Vocea care cântă „Enter” de pe Tubular World a fost luată din colecția de sample-uri Zero G. Cântecul Saami de pe Prayer For The Earth a fost interpretat de Nils-Aslak Valkeapää pentru filmul norvegian din 1987 Ofelias. Pe Crystal Clear s-a folosit numărătoarea inversă de pe banda sonoră de auto-hipnoză de Mike Joseph. A New Beginning are la bază cântecul Vahine Taihara al grupului coral polinezian Tubuai Choir. Albumul a fost lansat în 1994 în format CD audio urmat la scurt timp de un CD multimedia, versiune care conține un clip video la piesa Let There Be Light și o copertă nouă. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003. Coperțile albumului au fost create de Bill Smith.

Voyager

Voyager este un album ce conține compoziții tradiționale irlandeze și scoțiene. Piesele The Hero, Women Of Ireland și She Moves Through The Fair sunt cântece tradiționale irlandeze, iar Dark Island și Flowers Of The Forest sunt cântece tradiționale scoțiene. The Song Of The Sun a fost compusă de formația spaniolă Luar Na Lubre pentru albumul O Son Do Ar din 1987. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003. Coperta albumului a fost creată de Bill Smith.

Tubular Bells III

Compus de Mike în locuința sa din Ibiza, Tubular Bells III este o continuare a albumului din 1992. Piesa Man In The Rain, compusă în 1983 și interpretată de Cara Dillon și piesa Far Above The Clouds au fost extrase pe single. Albumul a avut cel mai slab succes dintre cele trei albume Tubular Bells ajungând numai pe locul 4 în topurile britanice, spre deosebire de celelalte două care au ajuns pe locul întâi. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003. Coperta albumului a fost creată de Bill Smith Studio.

Guitars

Guitars este singurul album creat în întregime de Mike fără ajutorul altor muzicieni și înregistrat folosind numai câteva tipuri de chitare, electrică, acustică, clasică, flamenco, bass, midi și sintetizatoare de chitară. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003. Coperta albumului a fost creată de Bill Smith Studio.

The Millennium Bell

Albumul The Millennium Bell a fost înregistrat la studiourile Roughwood iar orchestrația pieselor a fost realizată cu The London Session Orchestra într-o singură zi la studiourile Abbey Road. O parte din piesele de pe album au fost incluse în concertul The Art In Heaven susținut de Mike Oldfield la Berlin în 1999. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003. Coperta albumului a fost creată de Hjordis Fogelberg Jensen.

Tr3s Lunas

Albumul Tr3s Lunas a fost lansat ca un dublu CD, un disc audio și un disc bonus ce conține primul episod al jocului video cu același nume din cadrul proiectul de realitate virtuală MusicVR. Piesele To Be Free, interpretată de Jude Sim și Thou Art In Heaven, compusă pentru concertul The Art In Heaven, au fost extrase pe single. Albumul include și piesa bonus To Be Free (Radio Edit) de pe discul single To Be Free din 2002. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003, aceasta nu conține piesa bonus To Be Free (Radio Edit). Coperta albumului a fost creată de Bill Smith Studio după un desen de Hans Claesson.

Tubular Bells 2003

Tubular Bells 2003 este o reînregistrare a albumului din 1973. Mike nu a fost mulțumit de calitatea versiunii originale și a dorit încă din 1982 să reînregistreze albumul, însă o clauză din contractul cu Virgin nu permitea acest lucru în primii 25 de ani de la lansarea Tubular Bells. Albumul a fost lansat în același an în care Mike sărbătorea a 50-a aniversare a zilei sale de naștere și 30 ani de la primul său disc. În 2014 a fost relansat ca parte a colecției The Studio Albums 1992-2003. Coperta albumului a fost creată de Steve Bedford.

Light + Shade

Light + Shade este un dublu album lansat de Mike Oldfield în 2005 după semnarea cu Mercury Records, o companie Universal Music. Prima parte a albumului conține compoziții new age și ambient iar partea a doua compoziții trance. Multe din aceastea sunt remixaje sau versiuni extinse ale pieselor folosite pe coloana sonoră a jocurilor MusicVR, Tr3s Lunas și Maestro. Piesa Nightshade este o colaborare cu Christopher von Deylen, la rândul său Mike cântă la chitară pe piesa Morgentau de pe albumul Tag Und Nacht al formației lui von Deylen, Schiller. Primul disc include piesele Quicksilver, Our Father, Slipstream and Angelique și in format U-MYX. Unele versiuni ale albumului conțin două piese bonus, Près De Toi pe primul disc și Lakme (Fruity Loops) pe al doilea. Coperta albumului a fost creată de Andy Carne (Thelongdrop) după un desen de Hans Claesson.

Music Of The Spheres

Al doilea album lansat la Mercury Records, nominalizat pentru premiul Classical BRIT, Music Of The Spheres este prima lucrare clasică a lui Mike, având la bază conceptul filozofic musica universalis. Albumul a fost înregistrat alături de soprana neo-zeelandeză Hayley Westenra, care cântă pe piesa On My Heart, pianistul chinez Lang Lang, care cântă pe șase piese, Sinfonia Sfera Orchestra și Karl Jenkins, care a asigurat orchestrația și a dirijat orchestra. În 7 martie 2008, cu ocazia lansării albumului, Mike a susținut un concert la muzeul Guggenheim din Bilbao alături de Hayley Westenra, orchestra simfonică și corul din Bilbao. Concertul a fost înregistrat și a fost lansat exclusiv pe iTunes în aceeași zi cu albumul de studio, iar in 24 noiembrie 2008 ca disc bonus pe albumul lansat de Mercury ca dublu CD în ediție limitată. Albumul a ajuns pe locul 1 în topul de muzică clasică și pe locul 9 în topul albumelor din Marea Britanie.

Tubular Beats

Tubular Beats este rezultatul colaborării dintre Mike și muzicianul german Torsten Stenzel. Cei doi s-au întânit prima dată în 2010 în Bahamas. Torsten s-a oferit să remixeze câteva dintre piesele lui Mike, primul mixaj a fost pe placul celor doi și s-au decis să continue colaborarea. După doi ani a apărut albumul Tubular Beats ce conține 10 mixaje plus o piesă nouă. La mixaje a mai contribuit și producătorul german Steve Brian, partea vocală a pieselor To France și Moonlight Shadow este interpretată de solista caraibiană Odessa, iar partea vocală a piesei Never Too Far este interpretată de cântăreața finlandeză Tarja Turunen.

Man On The Rocks

Man On The Rocks este un album diferit ca stil de celelalte albume Oldfield, el apropiindu-se mai mult de rock standard decât de rock progresiv. Albumul a fost înregistrat în studioul propriu din Bahamas și în studiourile Village din Los Angeles. Alături de Mike au mai participat la inregistrări Michael Thompson la chitară, Leland Sklar la chitară bass, Matt Rollings la clape, John Robinson la percuții și Luke Spiller (The Struts) la partea vocală. Man On The Rocks a fost lansat în 3 martie 2014 în format CD, dublu CD (Deluxe Edition) care conține și varianta instrumentală a primului disc, dublu vinil și colecția care conține varianta Deluxe plus variante demo și remixate ale unor piese și o broșură de 16 pagini. Piesele Sailing și Moonshine au fost extrase pe single. Moonshine este o reînregistrare a piesei The Song Of The Boat Men de pe discul single Hibernaculum din 1994. Irene a fost inspirată de uraganul cu același nume care a lovit Bahamas în 2011. I Give Myself Away are la bază o piesă gospel compusă de William McDowell. Albumul marchează întoarcerea lui Mike la casa de discuri Virgin ca urmare a formării Virgin EMI prin preluarea EMI de către Universal Music în 2012 și fuzionarea dintre Mercury și Virgin în 2013. Coperta albumului a fost creată de Phil Smee.

The Best Of : 1992-2003

În 2014 a apărut colecția The Studio Albums : 1992-2003, ce cuprinde cele opt albume Mike Oldfield lansate de Warner Music. În 2015 Warner Music a lansat și compilația în dublul album The Best Of : 1992-2003 ce conține piese din perioada Warner. Titlul albumului este mai degrabă îndoielnic deoarece compilația conține piese de pe discurile single lansate de Mike la Warner. Toate piesele au apărut pe discuri single exceptănd The Sailor's Hornpipe 2003. O parte din piese sunt în varianta de pe album, celelalte în variante editate sau remixaje. Coperta albumului a fost creată de Gas Associates.

Return To Ommadawn

Ideea de a compune o continuare a albumului din 1975 este mai veche, albumul Amarok a fost gândit ca Ommadawn II dar ulterior a urmat o direcție diferită. De asemenea fanii doreau ca Mike să se întoarcă la stilul acustic de pe primele trei albume iar Ommadawn este albumul lor favorit. Mike a început să lucreze la album în decembrie 2015 și l-a finalizat în noiembrie 2016. A fost compus special pentru vinil, de aceea are două piese una pentru fiecare parte a discului. Albumul Return To Ommadawn a fost lansat în 20 ianuarie 2017 în format vinil, CD și CD plus DVD cu mixajul surround 5.1. Coperta albumului a fost creată de Phil Smee.

Tubular Bells 50th Anniversary Edition

La câteva luni după Return To Ommadawn, Mike a început să lucreze la al patrulea și ultimul album Tubular Bells, ce urma să fie lansat în 2023 cu ocazia aniversării a 50 de ani de la primul album. Un fragment din noul album a fost trimis casei de discuri, dar in 2018 Mike a anunțat că renunță la proiect totodată și la cariera muzicală. Ediția aniversară a apărut în 2023, în format vinil, CD și fișier audio, aceastea includ varianta originală a albumului și în premieră compozițiile Tubular Bells 4 Intro, demo din 2017 și Tubular Bells / In Dulci Jubilo din deschiderea Jocurilor Olimpice din 2012 de la Londra. Varianta vinil conține și piesa Tubular X de Mark Snow, iar varianata fișier audio include și albumul original mixat de muzicianul englez David Kosten. Coperta albumului a fost creată de Phil Smee.