Electronic Meditation

La sfârșitul anului 1969 Edgar Froese împreună cu Klaus Schulze și Conrad Schnitzler au început să experimenteze cu efecte sonore și magnetofoane pe lângă utilizarea instrumentelor mai convenționale. O înregistrare demo a fost trimisă lui Rolf-Ulrich Kaiser care tocmai își fondase casa de discuri Ohr Records. Kaiser a fost extrem de entuziasmat de muzica lor și s-a oferit să facă un album cu Tangerine Dream cu condiția ca membrii formației să accepte sugestia sa pentru un titlu și cum ar trebui să arate coperta. Formația a acceptat această ofertă, chiar dacă titlul Electronic Meditation este destul de nepotrivit, deoarece niciun instrument electronic nu este folosit pe acest album. Albumul a fost lansat în vara anului 1970. La înregistrări au participat și Jimmy Jackson la orgă și Thomas Keyserling la flaut, dar numele acestora nu apar în broșura versiunii originale a albumului. În 1986 albumul a fost relansat de Jive, prima dată ca parte a colecției vinil In The Beginning, apoi separat în format CD. În Statele Unite acestea au fost lansate de Relativity. Zece ani mai târziu Electronic Meditation a fost relansat în variantă remasterizată de Castle Communications, iar în 2012 într-o nouă variantă remasterizată de Esoteric Reactive. Coperta variantei originale a albumului a fost creată după o fotografie de Reinhard Hippen, variantele Jive au o copertă diferită.

Alpha Centauri

La scurt timp după lansarea albumului Electronic Meditation, Klaus Shulze a decis să părăsească formația, el fiind înlocuit de Christopher Franke. În componența Froese, Franke, Schnitzler, formația a susținut multe concerte și a avut multe apariții la televiziune, muzica lor fiind considerată foarte exotică pentru acea vreme. La sfârșitul anului 1970 a părăsit formația și Schnitzler, el fiind înlocuit de Steve Schroyder. Noul trio, împeună cu doi invitați Roland Paulyck și Udo Dennebourg au înregistrat albumul Alpha Centauri. Pe acest album lansat de Ohr în primăvara anului 1971, pe lângă instrumentele mai tradiționale, a fost folosit pentru prima dată un instrument electronic, sintetizatorul VCS 3. În 1986 albumul a fost relansat de Jive, prima dată ca parte a colecției vinil In The Beginning, apoi separat în format CD. În Statele Unite acestea au fost lansate de Relativity. Zece ani mai târziu Alpha Centauri a fost relansat în variantă remasterizată de Castle Communications, iar în 2011 într-o nouă variantă remasterizată de Esoteric Reactive. Ediția Esoteric include trei piese bonus, Oszillator Planet Concert de pe compilația cu diferiți artiști Ossiach Live din 1971 și cele două piese de pe discul single Ultima Thule din 1971, Ultima Thule Part One fiind în varianta remixată de pe compilația Antique Dreams din 2000. Coperta variantei originale a albumului a fost creată de Edgar Froese după o fotografie de Monique Froese, variantele Jive au o copertă diferită.

Zeit

În februarie 1971 Steve Schroyder a părăsit formația, astfel Edgar și Chris au început căutările pentru un nou membru. În cele din urmă l-au ales pe Peter Baumann, care cu toate că era autodidact, cu puține cunoștințe muzicale, i-a impresionat pe cei doi membri ai formației cu abilitățile sale de a crea diferite efecte sonore la orga electronică. S-a creat astfel primul trio clasic al formației care a durat până în 1977. Primul disc al trioului a fost și primul disc single al formației, Ultima Thule din 1971, cele două piese de pe disc fiind incluse ulterior pe reeditările albumului Alpha Centauri. În 1972 formația a început să lucreze la un nou album, complet experimental, cu titlul Zeit și subtitlul Largo In Four Movements. A apărut în vara anului 1972 și poate fi privit ca un prim pas spre muzica electronică pentru care formația a devenit cunoscută. La înregistrări au participat și Steve Schroyder la orgă, Florian Fricke la sintetizatorul Moog și alți patru muzicieni la violoncel. La acest album s-a folosit pentru prima dată și sampler-ul analogic Mellotron. În 1986 albumul a fost relansat de Jive, prima dată ca parte a colecției vinil In The Beginning, apoi separat în format CD. În Statele Unite acestea au fost lansate de Relativity. Zece ani mai târziu Zeit a fost relansat în variantă remasterizată de Castle Communications, iar în 2011 într-o nouă variantă remasterizată de Esoteric Reactive. Ediția Esoteric include un disc bonus cu concertul susținut de formație în 1972 la Köln. Coperta variantei originale a albumului a fost creată de Edgar Froese după o fotografie de Monique Froese, variantele Jive au o copertă diferită.

Atem

Atem este primul album compus, înregistrat și produs în întregime de trioul Froese, Franke și Baumann. Este și ultimul album lansat de Ohr, neînțelegerile dintre formație și casa de discuri au dus la ruperea contractului dintre cele două părți. Apărut în primăvara anului 1973, Atem este asemănător albumul precedent dar este mult mai dinamic și mai melodic. Cu noul album, Tangerine Dream a devenit cunoscută și în Anglia, unde Atem a fost ales cel mai bun album al anului 1973 de către DJ-ul englez John Peel. Acest lucru a atras atenția lui Richard Branson care a propus formației un contract cu recent înființata sa casă de discuri Virgin. În 1986 albumul a fost relansat de Jive, prima dată ca parte a colecției vinil In The Beginning, apoi separat în format CD. În Statele Unite acestea au fost lansate de Relativity. Zece ani mai târziu Atem a fost relansat în variantă remasterizată de Castle Communications, iar în 2011 într-o nouă variantă remasterizată de Esoteric Reactive. Ediția Esoteric include un disc bonus cu concertul susținut de formație în 1973 la Berlin. Coperta variantei originale a albumului a fost creată de Edgar Froese după o fotografie de Monique Froese, variantele Jive au o copertă diferită.

Phaedra

Phaedra este al treilea album al trioului Froese, Franke, Baumann și este primul album lansat de casa de discuri Virgin cu care formația a semnat un contract pe cinci ani, extins apoi pe zece ani, perioadă cunoscută mai târziu ca Perioada Virgin (The Virgin Years). Titlul albumului are la bază mitul Fedrei, fiica regelui Minos al Cretei și a reginei Pasifae și soția lui Tezeu. Ea s-a îndrăgostit de fiul ei vitreg Hipolit, care însă a respins-o. Înregistrările albumului au început în noiembrie 1973 și au durat trei săptămâni. A fost lansat în februarie 1974 și a ajuns pe locul 15 în topurile britanice. Albumul a fost relansat în format CD în 1985 iar în versiune remasterizată în 1995. În 2011 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1974-1978. O nouă versiune remasterizată creată de muzicianul englez Steven Wilson a apărut în 2019. Aceasta include și două remixaje ale pieselor Phaedra și Sequent C. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției In Search Of Hades, care conține și două discuri cu material nou din sesiunile de înregistrare la albumul Phaedra și albumul original mixat în format surround 5.1 pe Blu-ray. Coperta albumului a fost creată de Edgar Froese.

Live At The Victoria Palace Theatre

În vara anului 1974 formația a început să lucreze la un nou proiect. În aceeași perioadă a susținut primul concert în Marea Britanie. Acesta a avut loc în 16 iunie la teatrul Victoria Palace din Londra. Muzica din acest concert poate fi considerată ca o legătură în evoluția muzicală a formației între albumele Atem și Phaedra. Concertul conține elemente de muzică ambientală și de meditație cum se pot auzi pe albumele Zeit și Atem. Acestea se îmbină cu secvențe mai melodice caracteristice albumului Phaedra. Acest concert a apărut pe un album în 2019, în dublu CD, cu titlul Live At The Victoria Palace Theatre, ca parte a colecției In Search Of Hades.

Oedipus Tyrannus

După lansarea albumului Phaedra, formația a început să compună muzica pentru piesa de teatru Oedipus Tyrannus, produsă de actorul australian Keith Michell pentru teatrul festival Chichester din Anglia. Fascinat de muzica de pe albumul Phaedra, Michell a cerut formației ceva asemănător pentru proiectul său teatral. Astfel în iunie 1974 Tangerine Dream a înregistrat muzica pentru Oedipus Tyrannus în studiorile CBS din Londra. În același an au reînregistrat muzica în studioul Manor într-o versiune ce urma să apară pe un nou album. Dar membrii formației nu au fost mulțumiți de rezultat așa că acesta nu a mai fost lansat. Singura piesă de pe album care a apărut în mod oficial a fost Overture. Aceasta a fost inclusă pe compilația V lansată de Virgin în 1975 iar intr-o versiune mai scurtă pe albumul Antique Dreams din 2000. Alte părți din Oedipus Tyrannus au mai fost folosite pe piesa Desert Dream de pe albumul Encore din 1977. Albumul complet a apărut în 2019 ca parte a colecției In Search Of Hades, in format stereo pe CD și surround 5.1 pe Blu-ray.

Live At The Rainbow

După înregistrările la albumul Oedipus Tyrannus și concertul de la teatrul Victoria Palace, Tangerine Dream a mai susținut în august 2014 două concerte în Marea Britanie. Tot aici a urmat un turneu de douăzeci de concerte între octombrie și decembrie 1974. Primul concert din turneu a avut loc în 26 octombrie la teatrul Rainbow din Londra. Ca și în cazul celorlalte concerte din acea vreme, muzica din acest concert este improvizată și complet nouă, membrii formației propunându-și să nu se repete. Prezentarea formației a fost făcută de DJ-ul englez John Peel. Acest concert a apărut pe un album în 2019, în dublu CD, cu titlul Live At The Rainbow, ca parte a colecției In Search Of Hades.

Rubycon

Înregistrările la albumul Rubycon au început în ianuarie 1975 iar lansarea a avut loc în martie, perioadă în care Tangerine Dream susținea un mic turneu în Australia, unde albumul Phaedra a câștigat discul de aur. Titlul albumului vine de la un râu care a devenit cunoscut în Antichitate după ce a fost trecut de Iulius Cezar, încălcând astfel legea romană. Spre deosebire de albumele precedente, Rubycon este împărțit în două părți, una pe fiecare parte a albumului, similar cu primele albume ale lui Mike Oldfield. La lansare Rubycon a ajust direct pe locul 12 în topurile britanice, cea mai bună poziție fiind locul 10. Albumul a fost relansat în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1995. În 2011 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1974-1978. Aceasta include pe lângă cele două părți ale albumului și un fragment din partea a doua care a apărut pe compilația '70-'80 din 1980, și cele două părți ale discului single Extracts From "Rubycon" din 1975, extrase de pe fiecare parte a albumului. O nouă versiune remasterizată creată de muzicianul englez Steven Wilson a apărut în 2019. Aceasta include și o piesă nouă, o introducere extinsă a primei părți a albumului. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției In Search Of Hades. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese, soția lui Edgar.

Live At The Royal Albert Hall

După turneul din Australia, formația a susținut un nou concert la Londra. Acesta avut loc în 2 aprilie în sala de spectacole Royal Albert Hall. Ca și în turneu australian, Peter Baumann fiind plecat într-o excursie în Asia, a fost înlocuit de muzicianul german Michael Hoenig. O mare parte din concertul de la Royal Albert Hall a fost înregistrat și transmis la radio BBC. Muzica din concert este ca de obicei improvizată, cu un stil ce poate fi situat între Phaedra și Rubycon. Prezentarea formației a fost făcută de DJ-ul englez John Peel. Concertul a apărut prima dată în 2002 ca parte a colecției creată de fani Tangerine Tree. În mod oficial a apărut în colecția The Bootleg Box Set Vol. 1, lansată în 2003 de Castle Music iar în 2012 de Esoteric Reactive. În 2009 a apărut în variantă remasterizată ca parte a colecției In Search Of Hades, în dublu CD, cu titlul Live At The Royal Albert Hall.

Ricochet

Ricochet poate fi considerat primul album în concert Tangerine Dream cu toate că o parte din muzica inclusă a fost mixată și înregistrată în studio. Câteva concerte din 1975 au servit ca bază a albumului, în principal concertele susținute la Bordeaux în 20 septembrie și la Croydon în 23 octombrie. Ricochet a fost lansat în decembrie 1975 și nu a avut succesul albumelor precedente, ajungând doar pe locul 40 în topurile britanice. Titlul albumului vine de la un joc video pe care membrii formației îl jucau în timpul turneului. Ca și Rubycon, Ricochet conține două compoziții lungi, una pe fiecare parte a albumului. Albumul a fost relansat în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1995. În 2011 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1974-1978. O nouă versiune remasterizată creată de muzicianul englez Steven Wilson a apărut în 2019. Aceasta include și două remixaje ale celor două părți ale albumului. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției In Search Of Hades, care conține și albumul original mixat în format surround 5.1 pe Blu-ray. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese după o fotografie făcută pe malul oceanului lângă Bordeaux.

Stratosfear

În august 1976 Tangerine Dream s-a mutat la Berlin pentru a înregistra muzica pentru noul album cu titlul Stratosfear. Acesta a fost lansat în octombrie și a ajuns pe locul 39 în topurile britanice. În aceeași perioadă formația a susținut un turneu în Europa de peste 30 de concerte. După spusele lui Edgar, Stratosfear a fost albumul Tangerine Dream cel mai complicat de produs, cu multe probleme de ordin tehnic și muzical. Albumul a fost relansat în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1995. În 2011 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1974-1978. Aceasta include și cele două părți ale discului single Stratosfear / The Big Sleep In Search Of Hades din 1976. O nouă versiune remasterizată creată de muzicianul englez Steven Wilson a apărut în 2019. Aceasta include și cele două piese de pe discul single din 1976, dar și un extras din concertul de la catedrala din Coventry care a avut loc în 4 octombrie 1975. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției In Search Of Hades. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese.

Sorcerer

Cu abumul Sorcerer se deschide un nou capitol în cariera formației Tangerine Dream, muzica de film. Sorcerer este coloana sonoră a filmului american cu același nume regizat de William Friedkin, cunoscut datorită filmelor sale Filiera Franceza și Exorcistul. Friedkin a auzit pentru prima dată Tangerine Dream cântând la München, unde participa la premiera filmului Exorcistul, un an mai târziu i-a întâlnit pe membrii formației la Paris unde le-a povestit despre film și le-a dat scenariul. Muzica a fost compusă doar pe baza scenariului și a fost finalizată înainte ca filmările la Sorcerer să înceapă. Lansat în 1977, filmul este o adaptare a romanului din 1950 Le Salaire De La Peur de Georges Arnaud și este refăcut după filmul francez cu același nume din 1953. Îl are în rolul pricipal pe Roy Scheider și spune povestea a patru bărbați din diferite părți ale lumii care își riscă viețile transportând nitroglicerină prin jungla Americii de Sud. Filmul nu a avut mare succes dar albumul a ajuns în primele 25 albume în topurile britanice. Albumul a fost relansat în format CD în 1993 iar în versiune remasterizată în 2011 de Esoteric Reactive și în 2020 de Waxwork Records.

Encore

În primăvara anului 1977 Tangerine Dream a susținut două turnee în Statele Unite. Ca urmare, în octombrie a fost lansat dublul album Encore ce conține patru compoziții, una pe fiecare parte a celor două discuri. Muzica de pe album conține teme de pe albumele Ricochet, Stratosfear și Sorcerer. Ca și în cazul albumului Ricochet, o parte din piesele de pe Encore a fost remixată în studio iar unele conțin muzică din mai multe concerte și din înregistrările făcute în 1974 pentru piesa de teatru Oedipus Tyrannus. Albumul Encore este probabil cel mai apreciat album în concert Tangerine Dream dar este și ultimul al trioului Froese, Franke, Baumann. În dorința de a urma o carieră solo și de a deveni producător, Peter Baumann părăsește formația în noiembrie 1977, după șapte ani în care au fost lansate opt albume. Encore a ajuns pe locul 55 în topurile britanice. Albumul a fost relansat în format CD în 1985 iar în versiune remasterizată în 1994. În 2012 versiunea remasterizată din 1994 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1977-1983. Aceasta include și cele două părți ale discului single Monolight din 1977. Hobo March este o piesă compusă de Froese și apare pe albumul său solo Ages, aici cu titlu Ode To Granny A. O nouă versiune remasterizată creată de muzicianul englez Steven Wilson a apărut în 2019. Aceasta include și cele două piese de pe discul single din 1977. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției In Search Of Hades. Coperta albumului a fost creată de Edgar Froese după o fotografie de Monique Froese.

Cyclone

După despărțirea de Peter Baumann, lui Froese și Franke li s-au alăturat muzicianul englez Steve Jolliffe și bateristul german Klaus Krüger. Steve Jolliffe a mai fost membru al formației pentru o scurtă perioadă în 1969. Cvartetul Froese, Franke, Jolliffe și Krüger au înregistrat la începutul anului 1978 la Berlin, cel mai controversat album Tangerine Dream, Cyclone. Din cauza folosirii vocii lui Steve, pentru prima data pe un album Tangerine Dream, o parte din fani și critici muzicali au fost nemulțumiți, considerând că s-a trădat ideea originală a formației, alții au fost plăcut impresionați de noul stil. Chiar Edgar era unul din cei nemulțumiți de acest album. După lansarea albumului și după turneul european care a urmat, Steve a părăsit formația. Cyclone a ajuns pe locul 37 în topurile britanice. Albumul a fost relansat în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1995. În 2011 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1974-1978. Aceasta include și un fragment din Madrigal Meridian care a apărut pe compilația '70-'80 din 1980. O nouă versiune remasterizată creată de muzicianul englez Steven Wilson a apărut în 2019. Aceasta include și piesele Haunted Heights și Baryll Blue de pe compilația '70-'80 din 1980. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției In Search Of Hades. Coperta albumului a fost creată de Edgar Froese.

Force Majeure

După ce Steve Jolliffe a părăsit formația, în vara anului 1978 Edgar Froese și Chris Franke impreună cu Klaus Krüger și Eduard Meyer au înregistrat la Berlin albumul Force Majeure, probabil cel mai cunoscut album Tangerine Dream. Cu toate că în Germania nu s-a vândut bine, în topurile din Marea Britanie a ajuns pe locul 26. Piesa Thru Metamorphic Rocks conține sunete ciudate și futuriste care au fost explicate de Edgar într-un interviu din 1997 ca fiind rezultatul unor probleme tehnice avute în timpul înregistrărilor dar care s-au integrat bine în piesă și au fost păstrate. Albumul a fost relansat în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1995. În 2012 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1977-1983. O nouă versiune remasterizată creată de muzicianul englez Steven Wilson a apărut în 2019. Aceasta include și piesa Chimes And Chains de pe compilația '70-'80 din 1980. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției In Search Of Hades. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese.

Tangram

În timpul înregistrărilor la albumul Force Majeure, Edgar îl întâlnește pe muzicianul german Johannes Schmoelling căruia îi propune să se alăture formației, intenția fiind formarea unui nou trio după plecarea lui Baumann. În noua componență, în primăvara anului 1980 încep înregistrările la un nou album în studioul lui Franke din Berlin. În mai este lansat albumul Tangram, titlul albumului fiind dat după un joc chinezesc. Muzica noului album este mai caldă cu un sunet aproape simfonic. Albumul conține două compoziții, una pe fiecare parte a discului. Tangram a ajuns pe locul 36 în topurile britanice. Albumul a fost relansat în format CD în 1985 iar în versiune remasterizată în 1995. În 2012 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1977-1983. O nouă versiune remasterizată creată de inginerul de sunet englez Ben Wiseman a apărut în 2020. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese.

Thief

După lansarea albumului Tangram, formația a început să lucreze la coloana sonoră pentru filmul american Thief, regizat de Michael Mann și lansat în 1981. William Friedkin este cel care i-a recomandat lui Mann muzica celor de la Tangerine Dream. Filmul are la bază romanul din 1975 The Home Invaders de Frank Hohimer și îl are în rolul princial pe James Caan, personajul jucat de el fiind cel al unui spărgător de seifuri care își dorește o viață normală și care încearcă să dea o ultimă spargere într-o afacere cu mafia. Albumul a fost lansat de Virgin, exceptând Statele Unite, unde a fost lansat de Elektra. Versiunea americană nu conține piesa Beach Scene dar include la final o compoziție a lui Craig Safan cu titlul Confrontation. Michael Mann a dorit o secvență muzicală pentru finalul filmului, dar formația susținea câteva concerte în Italia, astfel i-a cerul lui Craig Safan să o compună. Aceasta nu a fost acceptată de Virgin. Beach Scene este o versiune extinsă a piesei de deschidere Beach Team, iar Igneous este o versiune mai scurtă a piesei Thru Metamorphic Rocks. Thief a ajuns pe locul 43 în topurile britanice. Albumul a fost relansat de Virgin în format CD în 1985 iar în versiune remasterizată în 1995. Colecția The Virgin Years 1977-1983 conține cele două piese de pe discul single Beach Scene / Burning Bar din 1981. Versiunea americană a fost relansată în format CD în 2004 și în 2013, versiune care include și Beach Scene, primele 50 de copii fiind semnate de Craig Safan și Johannes Schmoelling iar în format vinil remasterizat în 2015, aceasta neincluzând Beach Scene. O nouă versiune remasterizată creată de inginerul de sunet englez Ben Wiseman a apărut în 2020. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight, care conține și versiunea extinsă a piesei Dr. Destructo de pe discul single cu același nume din 1981.

Exit

Albumul Exit a fost înregistrat în vara anului 1981. A fost lansat în september 1981 de Virgin, exceptând Statele Unite, unde a fost lansat de Elektra, cu o copertă diferită. Cu puțin timp înaintea lansării albumului, Tangerine Dream a susținut un concert la Berlin în Platz Der Republik. După Cyclone este prima dată când s-a folosit din nou vocea, pe prima piesă se poate auzi o actriță din Berlin recitând versuri în limba rusă cu un mesaj pentru pace. Exit a ajuns pe locul 43 în topurile britanice. Albumul a fost relansat de Virgin în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1995. Versiunea americană a fost relansată în format CD în 1989. În 2012 versiunea remasterizată din 1995 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1977-1983. O nouă versiune remasterizată creată de inginerul de sunet englez Ben Wiseman a apărut în 2020. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight. Coperțile albumului au fost create de Monique Froese.

Quichotte / Pergamon

La începutul anului 1980 Tagerine Dream a concertat pentru prima oară în formula Froese, Franke, Schmoelling. În 31 ianuarie au fost susținute două concerte la Palast Der Republik în Berlinul de Est. Concertele au fost înregistrate și transmise în Germania de Est de radioul public DDR Rundfunk care a primit drepturile asupra înregistrărilor pe o perioadă de șase ani. Albumul a fost lansat în 1981 doar în Germania de Est de casa de discuri Amiga. Discul conține două piese lungi, una pe fiecare parte a discului, muzica fiind remixată și editată de Froese și Franke în Berlinul de Est. Cu toate că pe coperta albumului nu apare nici un titlu, cele după compoziții au titlul Quichotte. În 1986 Virgin a obținut drepturile asupra înregistrărilor și a relansat albumul în format vinil și CD cu titlul Pergamon, după muzeul cu același nume din Berlin, și cu o nouă copertă creată de Monique Froese. Pergamon a fost relansat în versiune remasterizată în 1996 de Castle Communications și în 2012 de Esoteric Reactive.

White Eagle

La începutul anului 1982 este lansat White Eagle, al cincilea album al trioului Froese, Franke, Schmoelling. Piesa Mojave Plan a fost cântată în concert în decembrie 1981 la München. În vara anului 1982 un remixaj al piesei care dă titlul albumului a fost folosit ca temă muzicală într-un episod al serialului german Tatort. Acest remixaj și alte trei compoziții noi au apărut pe discul single Das Mädchen Auf Der Treppe care a ajuns în primele 20 de locuri în topurile germane. White Eagle a ajuns pe locul 57 în topurile britanice. Albumul a fost relansat în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1994. În 2012 versiunea remasterizată din 1994 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1977-1983. O nouă versiune remasterizată creată de inginerul de sunet englez Ben Wiseman a apărut în 2020. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight, care conține și piesele de pe discurile single Das Mädchen Auf Der Treppe din 1982 și Daydream din 1983, compuse pentru serialul Tatort. Coperta albumului a fost creată de Edgar și Monique Froese.

The Soldier

The Soldier este coloana sonoră a filmului american cu același nume, scris, produs și regizat de James Glickenhaus. Filmul a apărut în 1982 și îi are în rolurile principale pe Ken Wahl, Alberta Watson, William Prince și Jeremiah Sullivan. Este un film de spionaj din perioada Războiului Rece în care agenți KGB amenință cu un atac nuclear asupra unui câmp petrolier din Arabia Saudită dacă Israel nu se retrage din Cisiordania, iar pentru rezolvarea cazului este activat agentului C.I.A. cu numele de cod „Soldatul”. Se cunosc puține informații despre muzica din film, a apărut pe un album abia în 2020, ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight. Unele piese sunt variante ale unor compoziții ce apar pe albumele ulterioare Logos, Poland și Underwater Sunlight. Piesa din final este un remixaj al piesei Beach Theme de pe albumului Thief din 1981.

The Dominion Theatre Concert

În lunile octombrie și noiembrie 1982 Tangerine Dream a susținut 31 de concerte în Europa. O parte din muzică este de pe albumele precendente Exit și White Eagle iar restul este nouă. În 6 noiembrie formația a concertat la teatrul Dominion din Londra. O parte din spectacol a apărut pe albumul Logos lansat o lună mai târziu. Celelalte compoziții au fost folosite pentru coloana sonoră a filmului The Keep din 1983 și în concertul din Polonia din 1984. Concertul integral a apărut în 2020, în dublu CD, cu titlul The Dominion Theatre Concert, ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight.

Logos

Albumul Logos conține 50 de minute din concertul de la teatrul Dominion, primele șase și ultimele 39 de minute din prima parte a concertului, plus una dintre cele trei bisuri. După spusele lui Johannes Schmoelling este unul dintre albumele sale favorite. Albumul a fost relansat în format CD în 1984 iar în versiune remasterizată în 1994. În 2012 versiunea remasterizată din 1994 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1977-1983. O nouă versiune remasterizată creată de inginerul de sunet englez Ben Wiseman a apărut în 2020. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese.

Wavelength

În primăvara anului 1983 formația a început să lucreze la muzica pentru filmul american științifico-fantastic Wavelength, scris și regizat de Mike Gray, cu Robert Carradine, Cherie Currie și Keenan Wynn în rolurile principale. Filmul a fost lansat în septembrie 1983 și are ca subiect un grup de extratereștri izolați pe Terra pe care doi tineri încearcă să-i elibereze dintr-o bază militară secretă. Muzica pentru film este în mare parte nouă, unele piese sunt remixaje ale unor compoziții de pe albumele precendente Quichotte, Tangram și Exit iar piesa Church Theme este o compoziție cântată în turneele din 1980 și 1981 și care apare pentru prima dată pe un album. Piesele incluse pe album sunt scurte, ceva mai puțin obișnuit pentru un album Tangerine Dream, acestea fiind înregistrate de casa de discuri Varèse Sarabande fără participarea formației. Wavelength este primul album Tangerine Dream lansat în același timp în ambele formate, vinil și CD. În 2014 fost relansat în variantă remasterizată de La-La Land Records în ediție limitată și cu o copertă nouă.

Hyperborea

După al doilea turneu susținut în Australia, în august 1983 formația a înregistrat albumul Hyperborea. Titlul albumului este dat după tărâmul mitologic numit Hiperboreea, un loc paradisiac unde soarele nu apune niciodată. Hyperborea este ultimul album lansat de Virgin, încheind astfel Perioada Virgin (The Virgin Years) ce cuprinde 14 albume de studio și în concert. După un interviu a lui Johannes Schmoelling din 1994, compoziția No Man's Land a fost influențată de filmul Gandhi și de coloana sonoră a acestuia. Hyperborea a ajuns pe locul 45 în topurile britanice. Albumul a fost relansat în format CD în 1985 iar în versiune remasterizată în 1994. În 2012 versiunea remasterizată din 1994 a fost relansată ca parte a colecției The Virgin Years 1977-1983. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese. O nouă versiune remasterizată creată de inginerul de sunet englez Ben Wiseman a apărut în 2020. Noul album remasterizat a fost lansat în format CD, separat, dar și ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight, care conține și piesele de pe albumul Risky Business din 1984. Filmul Risky Business a apărut în 1983, a fost scris și regizat de Paul Brickman, și îi are în rolurile principale pe Tom Cruise, Rebecca De Mornay și Joe Pantoliano. Tom Cruise joacă rolul unui adolescent din Chicago care este convins de prietenul său profite că părinții lui sunt plecați în concediu și să se distreze, dar situația scapă de sub control. Pe coloana sonoră a filmului pe lângă compoziții Tangerine Dream s-au folosit și piese ale altor artiști ca Phil Collins și Prince. Probabil acesta este motivul pentru care albumul Risky Business nu a fost inclus în colecția Pilots Of Purple Twilight, iar cele cinci compoziții Tangerine Dream au fost incluse ca piese bonus pe albumul Hyperborea. Trei dintre compoziții au la bază muzica de pe albumele Force Majeure și Exit, iar două sunt noi, The Dream Is Always The Same și Love On A Real Train (Risky Business), care a devenit una dintre cele mai cunoscute piese Tangerine Dream. Cu albumul Risky Business s-a încheiat contractul pe zece ani cu Virgin, și astfel Perioada Virgin (The Virgin Years).

The Keep

În toamna anului 1982 Michael Mann a propus formației să compună coloana sonoră pentru noul său film cu titlul The Keep. După turneul european din 1982, Edgar, Chris și Johannes au început să lucreze la muzica pentru film, aceasta fiind gata în mare parte la începutul anului 1983 iar spre sfârșitul anului 1983 au fost terminate și înregistrările pentru album care au fost trimise către Virgin. Filmul a apărut în 1983 iar albumul urma să apară în 1984, dar din motive necunoscute, albumul nu a mai fost lansat sau a fost retras din vânzare imediat după lansare. Filmul are la bază romanului fantastic cu același nume din 1981 a lui F. Paul Wilson și îi are în rolurile principale pe Scott Glenn, Gabriel Byrne, Jürgen Prochnow, Alberta Watson și Ian McKellen. Actiunea are loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când un grup de naziști sunt trimiși să păzească o cetate veche, misterioasă, într-un pas românesc. Unul dintre ei eliberează din greșeală o forță necunoscută prinsă în ziduri. Un străin misterios simte acest lucru din casa sa din Grecia și călătorește la fortăreață pentru a învinge forța. Cu toate că evenimente din film au loc în România, filmările au avut loc în Țara Galilor. Albumul a apărut în cele din urmă la propria casă de discuri TDI Music în 1997 în ediție limitată. Față de versiunea ce urma să apară în 1984, ordinea pieselor a fost schimbată, unele au fost reînregistrate iar trei sunt noi. Albumul conține foarte puțin din muzica folosită în film. Michael Mann a hotărât să folosească muzica de pe alte albume Tangerine Dream și din înregistrările din concerte, în special cel de la teatrul Dominion și trei preluari după alți artiști dintre care Gloria, o compoziție classică, apare și pe album. Este posibil ca Mann să fi intenționat să folosească unele piese de pe album în varianta originală de două ore a filmului, dar a renunțat la ele când Paramount a dorit ca filmul să fie scurtat. Pe lângă Gloria, doar Supernatural Accomplice, Canzone și The Night In Romania conțin muzică ce poate fi auzită și în film. La sfârșitul anului 1999 albumul din 1997 a apărut cu o copertă diferită ca parte a colecției în ediție limitată Millennium Booster. În 2020 toată muzica pe care Tangerine Dream a înregistrat-o pentru film a fost în cele din urmă lansată în întregime, așa cum urma să apară în 1984, ca parte a colecției Pilots Of Purple Twilight, și cu o copertă nouă.

Firestarter

Flashpoint

Poland

După concertul din Berlinul de Est din 1980, Tangerine Dream a concertat din nou în spatele Cortinei de Fier, de această dată în Polonia, unde a susținut două spectacole în decembrie 1983 la Varșovia. Muzica din concert, remixată și cu părți noi adăugate în studio, în stilul celorlalte albume în concert, a fost lansată ca album în 1984 de Jive Electro, o subsidiară Jive Records, o companie din grupul britanic Zomba. Astfel albumul, cu titlu Poland, a fost primul din Perioada Albastră (The Blue Years), denumire dată după culoarea siglei casei de discuri Jive. Poland a ajuns pe locul 90 în topurile britanice. Cele patru compoziții incluse pe album sunt noi, exceptând unele părți incluse pe coloana sonoră a filmului The Soldier sau cântate în concertele din 1982. Albumul original în format vinil include toate cele patru piese, una pe fiecare parte a celor două discuri, însă albumul în format CD din 1984 conține doar trei piese, Tangent fiind exclusă. Poland a fost lansat în Statele Unite de casa de discuri Relativity, în 1986 în format vinil, iar în 1988 în format CD, ambele formate conțin muzica de pe varianta originală în format vinil. Albumul a fost relansat în variantă remasterizată în 1996 de Castle Communications, aceasta conține toate cele patru piese dar Barbakane este mai scurtă, varianta conținând un singur CD. Poland a fost relansat într-o nouă variantă remasterizată în 2011 de Esoteric Reactive, aceasta conține muzica de pe varianta originală în format vinil, iar piesa Rare Bird apare separat. Albumul a fost inclus și în colecția Collection lansată de Jive in 1994. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese.

Heartbreakers

Le Parc

Înregistrat la începutul anului 1985, Le Parc este un album inspirat de parcuri și grădini din întreaga lume. Este ultimul album de studio al trioului Froese, Franke, Schmoelling. După ce a mai compus și înregistrat muzica pentru filmele The Park Is Mine și Legend, Johannes a părăsit formația în octombrie 1985, pentru a se concentra pe cariera solo. La înregistrări au participat și trei muzicieni învitați, Robert Kastler cântă la sintetizator pe piesa Bois De Boulogne, Katja Brauneis asigură partea vocală pe piesa Zen Garden și Clare Torry cu partea vocală pe Yellowstone Park. Piesa care dă titlul albumului face parte din coloana sonoră a filmului serial din 1985 Street Hawk. Este singura compoziție pentru care formația a avut dreptul de a fi inclusă pe un album. Le Parc a fost relansat în versiune remasterizată în 1996 de Castle Communications și în 2012 de Esoteric Reactive, care include și piesa bonus Streethawk (Radio Remix) de pe discul single Streethawk din 1985. Albumul a fost inclus și în colecția The Blue Years Studio Albums 1985-1987 lansată de Esoteric in 2019. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese.

Green Desert

În vara anului 1973 Peter Baumann a făcut o călătorie în India și Nepal. În absența lui, Edgar și Chris au înregistrat la Berlin noi compoziții. Dintre acestea o parte a fost folosită ca demo pentru casa de discuri Virgin care dorea să semneze un contract cu formația. Materialul înregistrat a fost suficient pentru un nou album, dar deoarece Peter nu a participat la înregistrări, Edgar și Chris au hotărât să nu-l includă pentru moment pe un album. Abia în 1984 Edgar a decis să folosească înregistrările pentru un nou album, muzica fiind remixată și reînregistrată. În 1986 albumul Green Desert a fost lansat de Jive, prima dată ca parte a colecției vinil In The Beginning, apoi separat în format vinil și CD. În Statele Unite acestea au fost lansate de Relativity, albumul Green Desert având o copertă diferită creată de Mark Weinberg. Zece ani mai târziu, albumul a fost relansat în variantă remasterizată de Castle Communications cu o copertă nouă creată de Edgar după o fotografie cu un balon cu aer cald de Monique Froese. Green Desert a fost relansat într-o nouă variantă remasterizată în 2011 de Esoteric Reactive.

Legend

Underwater Sunlight

La scurt timp după ce Johannes Schmoelling a părăsit formația, Edgar l-a întâlnit pe muzicianul austriac Paul Haslinger. Acesta a fost invitat să participe cu formația la câteva sesiuni de studio, apoi în martie 1986 la turneul european iar în aprilie la înregistrările pentru noul album Underwater Sunlight. A urmat un turneu in America de Nord, după care Paul a devenit un membru permanent al formației pentru următorii patru ani. Albumul a apărut în iulie 1986. Chitara a revenit din nou în peisajul sonor, dar de data aceasta cu un sunet complet nou și mai modern decât înainte. Paul Haslinger ar putea fi responsabil pentru unele părți de chitară de pe acest album, dar uneori stilul foarte personal al lui Edgar Froese este clar auzit. Underwater Sunlight a fost relansat în versiune remasterizată în 1996 de Castle Communications și în 2012 de Esoteric Reactive, care include și piesa bonus Dolphin Smile de pe discul single Dolphin Dance din 1986. Albumul a fost inclus și în colecția The Blue Years Studio Albums 1985-1987 lansată de Esoteric in 2019. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese.

Tyger

Albumul de studio din 1987 Tyger, a fost surprinzător, întrucât a inclus din nou vocea. Acest album a fost în mare parte ideea lui Edgar, de a transforma o serie de poezii ale poetului englez William Blake în cântece. Din cele șase compoziții, trei conțin versuri. Aceastea au fost cântate de artista americană Jocelyn Bernadette Smith. Cu toate că albumul a avut vânzări bune, ca și în cazul albumului Cyclone, o parte din fani au fost nemulțumiți, considerându-l prea comercial. Tyger este ultimul album de studio al trioului Froese, Franke, Haslinger. Chris a dorit să ia o pauză și a părăsit formația în toamna anului 1987. Coperta albumului a fost creată de Monique Froese și a fost folosită ca logo al formației în anii '90. Cele două părți ale piesei 21st Century Common Man apar doar pe varianata în format CD. În 1992 albumul a apărut intr-o variantă diferită de cea originală, piesele sunt remixate, conține piesa bonus Vigour și are o copertă nouă creată de Monique Froese după o pictură de Pogo. Noua coperă a fost folosită pentru reeditările ulterioare. Tyger a fost relansat în versiune remasterizată în 1996 de Castle Communications, cu piesele de pe versiunea originală și în 2012 de Esoteric Reactive, care include și piesa Vigour și piesa bonus Tyger (Seven Inch Single Version) de pe discul single Tyger din 1987. Albumul a fost inclus și în colecția Collection lansată de Jive in 1994 și în colecția The Blue Years Studio Albums 1985-1987 lansată de Esoteric in 2019.

Near Dark

Near Dark este coloana sonoră a filmului american cu același nume regizat de Kathryn Bigelow. Apărut în 1987, filmul îi are în rolurile principale pe Adrian Pasdar, Jenny Wright, Lance Henriksen, Bill Paxton și Jenette Goldstein și spune povestea unui tânăr dintr-un orășel american implicat într-o familie de vampiri nomazi. Personajul interpretat de Bill Paxton se numește Severen, dar pe album apare ca Severin. Albumul Near Dark a fost lansat în Marea Britanie de Silva Screen iar în Statele Unite de Varèse Sarabande cu o copertă diferită. A fost relansat în variantă remasterizată în 2013 de BSX Records în format CD în ediție limitată. Aceasta are o nouă copertă pe care apar personajele interpretate de Henriksen, Goldstein și Paxton.

Three O'Clock High

Shy People

Livemiles / Live Miles

Livemiles este ultimul album apărut la casa de discuri Jive Electro, încheindu-se astfel Perioada Albastră (The Blue Years), dar este și ultimul album al lui Chris Franke ca membru al formației, el părăsind Tangerine Dream după 16 ani și peste 30 de albume. Albumul conține două piese din concert. Prima parte este probabil o înregistrare dintr-un concert din Albuquerque, New Mexico din iunie 1986, dar materialul inclus pe album nu apare pe înregistrările din concerte ale fanilor. A doua parte este din concertul susținut la Berlin în august 1987. Albumul a fost lansat în Statele Unite de Caroline Records, o subsidiară Virgin. Această variantă are o copertă puțin diferită de cea europeană. În 1996 albumul a fost relansat în variantă remasterizată de Castle Communications cu o copertă complet nouă, cu titlul Live Miles și titlurile pieselor puțin modificate. Live Miles a fost relansat într-o nouă variantă remasterizată în 2012 de Esoteric Reactive. Coperțile albumului au fost create de Monique Froese.

Optical Race

După ce Chris Franke a părăsit formația și după ce contractul cu Jive s-a încheiat, ceilalți doi membri Froese și Haslinger au semnat un nou contract cu casa de discuri Private Music, fondată în 1985 de Peter Baumann. Private Music avea sediul pe bulevardul Melrose în Los Angeles, astfel începea Perioada Melrose (The Melrose Years). Primul album Tangerine Dream lansat de Private Music a fost Optical Race în 1988. Piesa Sun Gate a fost compusă împreună cu Ralf Wadephul care a devenit pentru o scurtă perioadă al treilea membru al formației. Pentru a promova albumul, Tangerine Dream a susținut un turneu în Statele Unite în august și septembrie 1988. Un concert din acest turneu a apărut pe albumul Rockface din 2003. Coperta a fost creată de Monique Froese după un desen de Norman Moore.

Lily On The Beach

Înregistrat și lansat în 1989, Lily On The Beach este albumul care avea să arate noua direcție muzicală a formației în anii 90. La înregistrările albumul a participat pentru prima dată fiul lui Edgar, Jerome care avea atunci 19 ani. El a cântat la chitară doar ca invitat pe piesa Radio City, dar în anul următor avea să devină un membru permanent al formației cu o influență din ce în ce mai mare în anii următori asupra muzicii Tangerine Dream. Un alt element deosebit este folosirea saxofonului în piesa Long Island Sunset, un instrument care avea să dețină un rol împortant în muzica formației în anii 90. Muzicianul austriac Hubert "Hubsi" Waldner a fost invitat să cânte la saxofon și flaut pe această compoziție. Coperta a fost creată de Monique Froese după un desen de Norman Moore.

Destination Berlin

Destination Berlin este coloana sonoră a filmului cu același nume, proiectat într-un cinematograf din Berlinul de Vest la lansarea sistemului Imagine 360. Filmul prezenta Berlinul filmat cu o cameră în 360 de grade. Spectatorii stăteau în mijlocul sălii iar imaginile erau proiectate pe pereții din jur. Cinematograful a fost închis după câțiva ani. Coperta albumului a fost creată după o fotografie de Marcus Imthurn.

Melrose

Albumul Melrose din 1990 este singurul album al formației în componența Edgar Froese, Paul Haslinger și Jerome Froese. După ce a apărut doar ca invitat pe albumul Lily On The Beach, Jerome s-a alăturat oficial formației în ianuarie 1990. Dar după lansarea albumului, Paul a decis să se mute în Los Angeles, astfel după turneul deja programat în Marea Britanie din toamna anului 1990, Paul Haslinger a părăsit formația, Tangerine Dream devenind un duo tată-fiu. Hubert Waldner a fost invitat să cânte la saxofon pe piesa Melrose. Coperta a fost creată de Kurt DeMunbrun după o fotografie de Jim Rakete.

Dead Solid Perfect

Dead Solid Perfect este coloana sonoră a filmului american cu același nume. Dintr-o serie de șase filme, Dead Solid Perfect este al treilea film regizat de Bobby Roth pentru care Tangerine Dream a compus muzica, după Heartbreakers și Tonight's The Night. Următoarele trei sunt The Man Inside, Rainbow Drive și The Switch. Creat pentru televiziune după un roman de Dan Jenkins, filmul Dead Solid Perfect îl are în rolul principal pe Randy Quaid care interpretează rolul unui jucător profesionist de golf în căutarea succesului în turnee. Coperțile albumul nu conțin informații referitoare la membrii formației sau când a fost înregistrat. Ținând cont că filmul a apărut în decembrie 1988 se poate presupune că muzica a fost compusă în vara sau toamna aceluiași an. Fiind înregistrat după Optical Race, membrii formației probabil au fost aceiași, Froese, Haslinger și Wadephul, tema muzicală a filmului fiind similară cu Food For The Gods de pe albumul Blue Dawn din 2006, compusă de Ralf Wadephul. Piesele incluse pe album sunt scurte, ceva mai puțin obișnuit pentru un album Tangerine Dream, acestea fiind înregistrate de casa de discuri Silva Screen fără participarea formației. Albumul fost relansat în variantă remasterizată în 2012 de BSX Records doar în format digital descărcabil și cu o copertă diferită de cea originală creată de Stephen Pettman după o fotografie de Alan Leverson.

The Park Is Mine

The Park Is Mine este coloana sonoră a filmului canadian cu același nume regizat de Steven Hilliard Stern. Creat pentru televiziune după un roman de Stephen Peters, filmul The Park Is Mine, lansat în 1985, îl are în rolul principal pe Tommy Lee Jones care interpretează rolul unui veteran de război care ia cu forța controlul asupra Parcului Central din New York pentru a reaminti de cei care au luptat în războiul din Vietnam și problemele cu care se confruntă veteranii de război. Muzica pentru film a fost compusă în 1985, în componența Edgar Froese, Chris Franke și Johannes Schmoelling, dar albumul a apărut abia în 1991 la casa de discuri Silva Screen, înregistrările fiind făcute fără participarea formației. Albumul fost relansat în variantă remasterizată în 2011 de BSX Records doar în format digital descărcabil și cu o copertă diferită de cea originală.

Rockoon

În martie 1991, Edgar și Jerome au început să lucreze la un nou album cu titlul Rockoon. Acesta a fost finalizat abia în ianuarie 1992, fiind astfel albumul cu cea mai lungă producție din istoria formației. Este primul album la care Jerome are o contribuție mai mare, doar trei piese sunt compuse de Edgar. Față de albumele din Perioada Melrose, pe noul album se extinde și mai mult utilizarea chitarelor electrice, majoritatea pieselor având un solo de chitară. Alături de Edgar și Jeorme, la înregistrări au participat și alți trei muzicieni invitați, Zlatko Perica la chitară, Richi Wester la saxofon și Enrico Fernandez la macubaha. Albumul a fost lansat în Statele Unite de Miramar, iar în Europa de Virgin și Castle Communications. În 1994 editura franceză Editions Atlas a oferit albumul Rockoon abonaților săi, dintr-o serie în ediție limitată numită Les Genies Du Rock. Rockoon a fost nominalizat la Premiile Grammy pentru cel mai bun album new age din 1992, fiind inclus în colecția The Grammy Nominated Albums lansată de Miramar în 1997. Albumul a fost relansat in 1996 si 1999 de TDI Music, în 2000 de Castle Music, iar în 2020 de Moonpop Music în ediție remasterizată, cu subtitlul Edition J. Varianta Moonpop conține doar piesele compuse de Jerome, cele de pe albumul Rockoon și alte varinate ale acestora, Colorado Dawn pe albumul Canyon Dreams din 1991 și trei piese de pe discurile single Rockoon Special Edition și Big City Dwarves din 1992. Dintre cele trei compoziții ale lui Edgar, doar Body Corporate a apărut pe compilația Starbound Collection din 2007. Coperta Virgin are o copertă diferită de cea Miramar, ambele create de Aaron's Outfit cu fotografia de pe copertă de Jim Rakete. Toate celelalte ediții au coperta Miramar, exceptând ediția TDI din 1999 care are o copertă nouă creata de Edgar Froese, aceasta fiind folosită și pentru reeditarea Membran din 2009.

Turn Of The Tides

Deadly Care

Deadly Care este coloana sonoră a filmului de televiziune american cu același nume, regizat de David Anspaugh, cu Cheryl Ladd, Jason Miller și Jennifer Salt în rolurile principale. Filmul are la bază povestea reală a lui Annie Holleran, de profesie asistentă medicală, a cărei carieră profesională și viață personală au avut de suferit din cauza consumului de alcool și droguri. Lansarea filmul a avut loc în martie 1987, dar albumul a apărut abia în 1992 la casa de discuri Silva Screen. Muzica inclusă pe album nu este cea editată pentru film, este versiunea integrală compusă de Edgar Froese și Chris Franke la începutul anului 1987 și trimisă televiziunii Universal care a produs filmul. Albumul fost relansat în variantă remasterizată în 2012 de BSX Records doar în format digital descărcabil și cu o copertă diferită de cea originală.

Catch Me If You Can

Catch Me If You Can este coloana sonoră a filmului american cu același nume, scris și regizat de Stephen Sommers, cu Matt Lattanzi, Loryn Locklin și Grant Heslov în rolurile principale. Filmul are ca subiect cursele de mașini, personajele principale sunt o adolescentă care încearcă să adune bani pentru a-și salva liceul care riscă să fie inchis și un pasionat al cureselor de mașini care îi propune fetei să parieze pe cursele sale. Muzica pentru film a fost compusă de Edgar Froese și Paul Haslinger în prima jumătate a anului 1989. Lansarea filmul a avut loc în octombrie 1989, dar albumul a apărut abia în 1994 la casa de discuri Edel Screen, înregistrările fiind făcute fără participarea formației. Albumul fost relansat în variantă remasterizată în 2012 de BSX Records doar în format digital descărcabil și cu o copertă diferită de cea originală.

Tyranny Of Beauty

The Dream Mixes

Goblins Club

Oasis

Tournado

TimeSquare (Dream Mixes II)

The Hollywood Years Vol. 1

The Hollywood Years Vol. 2

Transsiberia

În vara anului 1997 Edgar și Jerome Froese au compus coloana sonoră pentru un film documentar despre Calea Ferată Transsiberiană cu titlul Transsiberia. Muzica pentru acest film a fost inclusă pe albumul cu același nume lansat anul următor. Cu toate că în broșura albumului se găsesc câteva informații despre acest film nu se știe cu certitudine dacă acesta a fost finalizat. Albumul include zece piese dintre care opt sunt compoziții noi, iar două sunt luate de pe alte albume, Ulan-Ude, care este piesa City Monk de pe albumul precedent The Hollywood Years Vol. 2 și The Golden Horn, care este un remixaj al piesei Turning Off The Wheel de pe albumul Optical Race din 1988. În 1999 albumul a fost relansat cu o copertă nouă. Transsiberia este primul album din Perioada TDI disponibil în format digital descărcabil în 2007 pe pagina formației. Această variantă are o copertă nouă, aceasta fiind folosită și pentru reeditarea Membran din 2009. În 2010 albumul a fost relansată ca parte a colecției The Electronic Journey. Toate cele trei variante ale coperții albumului au fost create de Edgar Froese.

Valentine Wheels

What A Blast

Mars Polaris

Great Wall Of China

La sfârșitul anului 1999 TDI Music a lansat colecția în ediție limitată Millennium Booster. Unul din cele trei discuri ale colecției are titlul Great Wall Of China și este coloana sonoră a filmului documentar cu același nume. Ca și în cazul filmului Transsiberia, broșura albumului Great Wall Of China conține informații despre film dar nu se știe dacă a fost finalizat. Albumul Great Wall Of China a avut lansarea oficială în 2000. În 2007 a devenit disponibil ca variantă digitală descărcabilă pe pagina formației. Această variantă are o copertă nouă, iar din cauza separării din 2007 dintre Jerome și Edgar, cele două piese compuse de Jerome, Meng Tian și Cradle Of Prodigies au fost înlocuite cu două piese compuse de Edgar, Year Of The Monkey și Cloud Face. Reeditarea Purple Pyramid din 2010 are aceeași copertă și aceleași piese ca versiunea din 2007 dar într-o altă ordine. Ambele variante ale coperții albumului au fost create de Edgar Froese.

Antique Dreams

Antique Dreams este o compilație ce conține piese rare care apar pentru prima dată pe un album. A fost lansat în vara anului 2000 ca a treia parte a colecției Tangerine Dream Classics Edition din care mai fac parte albumele Sohoman din 1999 și Soundmill Navigator din 2000. Piesa Oedipus Tyrannus Overture a fost compusă în 1974 pentru piesa de teatru Oedipus Tyrannus și a fost inclusă pe compilația cu diferiți artiști V din 1975, pe Antique Dreams este într-o variantă remixată. Cinci piese sunt luate de pe discuri single, Ultima Thule Part 1 de pe discul single Ultima Thule din 1971, aici în variantă remixată, Flock și Speed de pe discul single Das Mädchen Auf Der Treppe din 1982, aici în variante remixate și cu titlurile Flock Of Bluebirds și Speed Dragon, Moorland de pe discul single Daydream din 1983, aici în variantă remixată și House Of The Rising Sun de pe discul single cu același nume din 1989. Celelalte șase compoziții sunt înregistrări din concertele suținute de formație în anii '80. În 2007 Antique Dreams a devenit disponibil ca variantă digitală descărcabilă pe pagina formației. Această variantă are titlul Antique Dream Land, o copertă nouă, o ordine diferită a pieselor, iar compozițiile Ultima Thule Part 1 și House Of The Rising Sun au fost înlocuite cu piesele Astral Voyager și Green Desert în variantele lor de pe compilații din anii '90. Ambele variante ale coperții albumului au fost create de Edgar Froese.

The Seven Letters From Tibet

The Seven Letters From Tibet este un album mai diferit decât celelalte albume Tangerine Dream, la realizarea lui nu s-au folosit instrumente de percuție sau sequencer. Toate compozițiile sunt noi exceptând The Blue Pearl care este o versiune mai lungă a piesei Lhasa de pe albumul Quinoa din 1992. Albumul este dedicat memoriei lui Monique Froese (1947-2000), prima soție a lui Edgar și mama lui Jerome. În 2007 The Seven Letters From Tibet a devenit disponibil ca variantă digitală descărcabilă pe pagina formației. Această variantă are o copertă nouă, iar din cauza separării din 2007 dintre Jerome și Edgar, piesa compusă de Jerome, The Golden Heart, a fost înlocuită cu o piesă compusă de Edgar, The Golden Head. Reeditarea Membran din 2009 are aceeași copertă ca versiunea din 2007 dar piesele sunt de pe versiunea originală. În 2010 albumul a fost relansată ca parte a colecției The Electronic Journey. Ambele variante ale coperții albumului au fost create de Edgar Froese.

The Past Hundred Moons (Dream Mixes III)

Inferno

În octombrie 2001 Tangerine Dream a susținut două concerte în biserica St. Marien din Bernau, Germania. Muzica s-a numit Inferno și a fost inspirată de prima parte a poemului Divina Comedie de Dante Alighieri. Artista austriacă Iris Kulterer (mai târziu Iris Camaa) a interpretat majoritatea părților vocale în concertele Inferno, ea fiind membră a formației în concerte începând cu 2001. Albumul Inferno a fost pre-lansat în primăvara anului 2002, disponibil doar pe pagina formației, iar oficial în vara anului 2002, cu o copertă puțin modificată. În 2007 albumul a devenit disponibil ca variantă digitală descărcabilă pe pagina formației. Coperta albumului a fost creată după pictura Dante In Despair a artistei germane cu origini ganeze Bianca Acquaye, soția lui Edgar din 2002.

The Melrose Years

În 2002 a fost lansată colecția în ediție limitată The Melrose Years ce include cele trei albume de studio din Perioada Melrose. Cu toate că pe copertă apare anul 2003, toate albumele au fost reînregistrate în 2002. Unele dintre reînregistrări sună destul de asemănător cu cele originale, pe celelalte, instrumentele au fost schimbate sau au fost adăugate solo-uri de chitară, sunete de claviatură sau percuții. Fiecare disc are o altă ordine a pieselor dar include și o piesă nouă. Noua versiune Optical Race trebuia să includă o piesă nouă intitulată Ruling The Waves dar de fapt a fost inclusă o versiune remixată a piesei Ivory Town apărută pe colecția i-Box din 2000. Reprezentanții TDI Music și-au cerut scuze pentru greșeală și au oferit posibilitatea de a descărca gratuit piesa de pe pagina tadream.net. Noua versiune Lily On The Beach include o piesă nouă intitulată Pearl River. Noua versiune Melrose include o piesă nouă intitulată The Back Of Beyond, cântată prima dată în turneele din 1990. În 2007 colecția The Melrose Years a devenit disponibilă ca variantă digitală descărcabilă pe pagina formației. Cele trei albume din colecție au apărut separat în 2009 la casa de discuri Membran, dar din greșeală pentru Melrose a fost folosită varianta orginală din 1990. Coperțile colecției și ale celor trei discuri au fost create de Edgar Froese.

Mota Atma

Mota Atma este coloana sonoră a filmului documentar cu același nume. Ca și în cazul documentarelor Transsiberia și Great Wall Of China, se cunosc foarte puține informații despre acest documentar, se știe doar că este o co-producție japonezo-americană. Piesa Brain Offender a fost extrasă cu titlul Gate Of Saturn pe discul single Astoria Theatre London din 2003. Mota Atma este primul album disponibil în format digital descărcabil în 2007 pe pagina formației. Această variantă are o copertă nouă, aceasta fiind folosită și pentru reeditarea Membran din 2009. Pe această variantă, la compozitori, apare doar Edgar nu și Jerome cum este trecut pe varianta originală. Varianta din 2007 a coperții albumului a fost creată de Edgar Froese.

Phaedra 2005

Phaedra 2005 este versiunea modernă a albumului classic din 1974. Edgar Froese a reînregistrat albumul folosind în mare parte aceleași instrumente muzicale utilizate la albumul original dar și noua tehnologie digitală. Thorsten Quaeschning cântă la flaut pe piesa Sequent C. Noul album conține piesa bonus Delfi, în stilul compozițiilor solo ale lui Edgar. În această perioadă Jerome decide să renunțe la formație și să se axeze pe cariera solo. Cu această ocazie Jerome și Edgar au hotărât să încheie activitatea TDI Music și să continue separat. Jerome și-a creat casa de discuri Moonpop iar Edgar casa de discuri Eastgate, după numele studioului din Viena. Astfel se încheie Perioada TDI și începe Perioada Eastgate (The Eastgate Years) cu albumul Phaedra 2005. Acesta a apărut și la casa de discuri Purple Pyramid cu titlul Phaedra Revisited - 35th Anniversary Edition. Coperta albumului a fost creată de Edgar Froese.

Destination Berlin (The Score)

În 2007 a fost lansată o versiune ușor prelucrată a albumului din 1979 Destination Berlin. Majoritatea pieselor sunt păstrate în versiunea lor originală din 1989, deși pe copertă se precizează că această versiune a fost remixată și parțial reînregistrată în studiourile Eastgate. Sunt incluse toate piesele de pe versiunea originală dar într-o ordine diferită. Această nouă versiune cu titlul Destination Berlin (The Score) este disponibilă doar în format digital descărcabil pe pagina formației.